Toti oamenii noi pe care ii intalnesti merita sa fie salutati cu un zambet!

marți, 17 februarie 2009

Sfarsitul lumii sau doar schimbare?

Am observat, si sigur nu sunt singura, ca in ziua de azi se vorbeste doar despre doua lucruri:criza si sfarsitul lumii din 2012. Trebuie sa recunosc ca cel de-al doilea subiect m-a atras si pe mine mai mult, dar eu nu sunt de parere ca toata lumea va muri. Cred in toate chestiile cu schimbarea polilor si incheierea unui ciclu de 26000 de ani, dar nu putem stii noi cand va fi sfarsitul lumii. Daca am stii asta, ar fi trebuit sa stim toate evenimentele cu efect nefast asupra noastra de genul razboaielor si atentatelor si se pare ca nu le-am stiut...

Clar ceva se va intampla cu noi pentru ca mi se pare ca mergem din rau in mai rau, e prea multa lume rea si cumva trebuie sa fim potoliti si lucrul asta este evidentiat si intr-un filmulet de pe youtube. Circula multe astfel de filme, dar acesta mi s-a parut mie mai relevant pentru situatia globala care ma face sa ma intristez chiar si la 20 de ani, fara multa maturitate si experienta.

Nici legat de ceea ce a spus Nostradamus nu stiu ce sa cred, dar am gasit un site pentru cei mai interesati.

Partea mea spirituala crede ca, decat sa ne gandim ca murim in 2012, mai bine facem putin bine in fiecare zi...poate asa vom trece mai usor peste greu!

Samsung E200=Telefon eco?

Peste tot vedem produse bio provenite dintr-o agricultura ecologica, ce se vrea a ne scapa de toate chimicalele din alimente si nu numai. Recunosc ca nu am incercat pana acum nimic bio, nu ma tenteaza, stiu ca nu fac deloc bine, dar astept sa se diversifice mai mult gama de produse, poate asa am mai multa tragere de inima. Dar de la produse bio pana la marfuri nealimentare ecologice mi se pare deja un pas prea mare. Consider ca avem probleme mai grave de genul tigarilor care cred ca fac mai rau decat o perna neecologica.

Am vazut azi-noapte pe banda de la The Money Channel cum ca ar fi aparut un telefon eco realizat din plastic din plante..pentru a reduce CO2 eliminat la fabricarea plasticului. Nimic rau, dar un singur tip de telefon nu cred ca va schimba foarte mult mediul...

In fine, nu sunt foarte documentata, nu vreau sa comentez mai mult, cert este insa ca trecem prin schimbari care pe mine ma depasesc..

luni, 16 februarie 2009

Capatul curcubeului-adaptare

Legat de postarea lui Small Wonders de lunea trecuta, am gasit zilele astea o poza deloc serioasa cu capatul curcubeului:)) P.S: se pare ca e prea mare poza, deci pentru raspuns, click-uiti pe ea

O altfel de iubire

Lasand la o parte toata revolta creata de mediatizarea exagerata de anul acesta a Zilei Indragostitilor, mie imi place aceasta zi. Stiu ca multi spun ca pentru ei aceasta zi nu are nicio semnificatie deosebita, ca ei sunt indragostiti in fiecare zi, dar eu cred ca nu ai in fiecare zi timpul si starea necesara sa arati acest lucru. Si chiar daca am preluat acest obicei din strainatate e frumos sa vezi atatea cupluri tinandu-se de mana, sarutandu-se, uitand de griji si iubindu-se cat pot ei de mult.

Pentru cei care ma cunosc poate va parea ciudat, dar anul acesta nu am luat niciun cadou prietenului meu. Si nu pentru ca nu il iubesc, ci pentru ca pur si simplu el nu este genul romantic care sa guste asa ca mine toate declaratiile siropoase materializate in "n"cadouri. De fiecare data ma suparam ca nu face ca mine, ca nu imi declara dragostea in versuri sau nu scrie si el 500 de biletele cu "te iubesc", dar pe parcurs am realizat ca ma iubeste in felul lui, nu are niciun rost sa-l schimb dupa cum vreau eu. Si stiu ca si pentru el a fost simplu anul acesta si m-a iubit si mai mult pentru ca nu a trebuit sa-si stoarca mintea sa imi gaseasca ceva dragastos:) Buchetul de lalele a completat foarte bine weekend-ul frumos pe care l-am petrecut...Nu stiu daca si anul viitor vom petrece impreuna Ziua Indragostitilor pentru ca nu imi place sa ma gandesc atat de mult in viitor, dar sigur nu voi mai cere "luna de pe cer"!

Legat de iubire, dar fara leagtura cu ce am discutat pana acum, am gasit un set de poze care inca imi mentin zambetul pe buze...

sâmbătă, 14 februarie 2009

Despre copii si internet

Imi place sa navighez pe internet, il gasesc a fi foarte folositor, dar nu e nicio tragedie daca nu pot sa-l folososesc zilnic, ca doar am destui ani in spate neconectati la internet... Si totusi, am avut si eu perioada mea critica in care stateam ceva cam mult pe mIRC si simteam ca factura de la telefon este cel mai mare rau care mi se poate intampla. Si daca generatia mea a mai fost cum a fost in ceea ce priveste timpul acordat internetului, cei din urma noastra, sa zicem de 14-15 ani,sunt din ce in ce mai legati de messenger si alte programe de genul acesta.

Stiu ca nu sunt suficient de mare incat sa critic eu, dar nu spun asta doar ca am auzit in stanga si in dreapta, o spun pentru ca o vad la sora mea. Zi de zi acorda internetului un timp mult mai mare decat ar trebui...nu zice nimeni sa nu stea si pe messenger, dar nu atat si, mai ales, nu cu atata incredere in cei de la capatul celalalt al discutiei. Si nu este numai cazul ei, sunt convinsa ca foarte multi au in ziua de azi mai multi prieteni virtuali decat reali si se pare ca au si o foarte mare influenta aspura lor.

Nu mai spun de intalnirile pe care si le dau si ,culmea, nu sunt din acelasi oras, lucruri care mie imi ridica tot sangele in cap..degeaba explici ca poti spune absolut ce vrei intr-o fereastra de pe monitor, ca nu e deloc sigura o astfel de intalnire ,ca realitatea nu este aceasi...

Sa speram ca este doar o criza a varstei si ca din cei in ce mai multi copii vor face si alte lucruri interesante pentru varsta lor si mai ales ca vor avea grija ce vor spune, cui vor spune!

Intrati si pe acest site si urmariti in special filmuletul de pe prima pagina.

miercuri, 11 februarie 2009

Emo?:))

Cum am o stare cam SPM-ista pentru perioada asta, imi place o melodie cu numele de Emo...deci, gata,s-a terminat distractia, de maine imi cumpar insigne si oja neagra! :))))) Aoleu cum a sunat asta, nici in gluma sa nu mai zic asa ceva! E o melodia cu un ritm care mie imi place, din versuri nu inteleg nimic si sincer, nici nu vreau!

Santa Maffy- Emo, emo

p.s: ascultati doar melodia, fara videoclip:)

Degeaba

...cand intreb o secretara despre orarul meu de optional mi se spune sa ma uit pe lista de la avizier. La avizier,nimic altceva decat o insiruire de studenti si o trimitere la o alta facultate. La alta facultate, nimic la avizier. Intru la secretariat, ma trimite jos, la alt avizier. La alt avizier gasesc lista cu optionalul, dar nu sunt trecuti cei de la facultatea mea. Fuga iar sus sa intreb care este problema.Raspunsul..nu voi fi trecuta niciodata pe lista cu optionalul asta, doar sunt de la alta facultate, nu? trebuie sa ma "alipesc" si eu unde pot, cand pot. Intoarcerea la facultatea mea. Degeaba imi spun problema, gasesc acelasi raspuns: nu voi fi trecuta pe lista sa vorbesc cu profesorul. Care profesor? Cel de la optional, normal. Cand, doar nu stiu orarul, nu? Cum cand, cand e trecuta ora acolo...ora bineinteles a celor de la alta facultate. Nu stiu ora, nu stiu profesorul, nu stiu sala, nu stiu daca imi va fi trecuta vreo nota finala in catalog- asta in cazul in care reusesc sa trec de obstacolele de dinainte- nu stiu nimic...Eu cam proasta asa...plus un bonus..."Decurca-te singura, ca la Bolognia!"

Simplu, nu?

Concluzia: nu stiu de ce naiba mai sunt la facultate, as putea sa-mi fac propria facultate, doar sunt si profesor si secretar si student.. si in plus, daca sunt la Comert, ce o sa scrie pe diploma mea de absolvire?? Sa fiu serioasa, dupa ce ca sunt la ASE, mai sunt si la Comert, de ce naiba mai traiesc???? Daca nu sunt la Medicina sau Farmacie tot degeaba. Si totusi, as putea sa mai fiu administratora de camin, dar cred totusi ca e prea greu pentru mine, nu cred ca ma descurc sa stau si sa barfesc asiduu....Hmm, ramane sa ma gandesc, ca se pare ca e tare smecher sa fii si administratora, nu numai secretara....

sâmbătă, 7 februarie 2009

2. Sacre Cuore

Mi-a placut. Nu stiu daca s-a intamplat asta din cauza ca era frumos afara sau pentru ca imi place foarte mult zona Montmarte, dar chiar pot spune ca este printre preferate. Basilica propriu-zis nu a avut nimic special, dar m-a fascinat urcarea in turla. Am si un filmulet in care numar treptele si ,din cate tin minte(sper sa nu gresesc), sunt vreo 304, dar asta nu m-a facut sa nu urc..si nici faptul ca era un spatiu foarte strans si eu ma cred putin claustrofoba:)) Totusi, nu ma pot lauda cu o dorinta innascuta de miscare asa ca, pentru urcarea pana la biserica am luat Furnicularul, deh..acum exista tehnologie, de ce sa nu profit de ea?!:))

Imi pare rau ca nu am stat mai mult in acea zona si ca nu am mai avut suficienta baterie sa mai fac poze...asa ca trebuie neaparat sa revin:)

Pepene-design

Foarte interesant si probabil foarte greu de realizat..